clocotire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLOCOTÍRE,clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. – V. clocoti.
clocotire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) clocotíre s. f., g.-d. art. clocotírii; pl. clocotíri
clocotire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLOCOTÍRE,clocotiri, s. f. Acțiunea de a clocoti. — V. clocoti.