clocociov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clocociov m. frumoasă plantă cu florile galbene (
Telekia speciosa). [Derivat din
clocot: planta crește pe lângă toren-ții din pădurile umbroase ale munților].
clocociov (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Clocociov n. mănăstire în jud. Olt, la S. de Slatina.
clococĭov (Dicționaru limbii românești, 1939)clococĭóv m. (sîrb. E și un sat cu acest nume în jud. Olt). V.
brustur.