clocitoare - explicat in DEX

clocitoare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CLOCITOÁRE, clocitori, adj.f., s. f. 1. (Despre păsări) Care clocește, bună de clocit. 2. S. f. Aparat pentru clocitul artificial al ouălor sau al icrelor. – Din cloci + suf. -(i)toare.

clocitoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOCITOÁRE, (1) clocitoare, adj., (2) clocitori, s. f. 1. Adj. (Despre păsări) Care clocește, bună de clocit. 2. S. f. Aparat, instalație pentru clocitul artificial al ouălor sau al icrelor. – Cloci + suf. -toare.

clocitoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
clocitoare, clocitori s. f. (vulg.) femeie gravidă.

clocitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clocitoáre¹ adj. f., (pasăre) s. f., pl. clocitoáre

clocitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clocitoáre² (aparat) s. f., g.-d. art. clocitórii; pl. clocitóri

clocitoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOCITOÁRE, (1) clocitoare, adj., (2) clocitori, s. f. 1. Adj. (Despre păsări) Care clocește, bună de clocit. 2. S. f. Instalație pentru clocitul artificial al ouălor sau al icrelor. — Cloci + suf. -toare.