clocit - explicat in DEX

clocit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CLOCÍT¹ s. n. Faptul de a cloci (1).

clocit (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
CLOCÍT², -Ă, clociți, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Stătut, stricat, alterat. – V. cloci.

clocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOCÍT¹ s. n. Faptul de a (se) cloci. – V. cloci.

clocit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOCÍT², -Ă, clociți, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Care a căpătat un miros urât și un gust prost (în urma șederii îndelungate); stătut. – V. cloci.

clocit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clocít s. n.

clocit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOCÍT¹ s. n. Faptul de a (se) cloci. — V. cloci.

clocit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOCÍT², -Ă, clociți, -te, adj. (Despre lichide, alimente) Care a căpătat un miros urât și un gust prost (în urma șederii îndelungate); stătut. — V. cloci.