clocire - explicat in DEX
clocire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLOCÍRE s. f. Clocit
1. –
V. cloci.clocire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clocíre s. f.,
g.-d. art. clocíriiclocire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLOCÍRE s. f. Clocit
1. —
V. cloci.