clocire - explicat in DEX



clocire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLOCÍRE s. f. Clocit1. – V. cloci.

clocire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clocíre s. f., g.-d. art. clocírii

clocire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLOCÍRE s. f. Clocit1. — V. cloci.

Alte cuvinte din DEX

CLOCI CLOCEALA CLOCAJ « »CLOCIT CLOCITOARE CLOCITURA