cloceală(Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993)) CLOCEÁLĂ,cloceli, s. f. Acțiunea de a (se) cloci. – Din cloci + suf. -eală.
cloceală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLOCEÁLĂ,cloceli, s. f. Acțiunea de a (se) cloci. – Cloci + suf. -eală.
cloceală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cloceálă s. f., g.-d. art. clocélii; pl. clocéli
cloceală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLOCEÁLĂ,cloceli, s. f. Acțiunea de a (se) cloci. — Cloci + suf. -eală.