cloci (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CLOCÍ, clocesc, vb. IV.
1. Tranz. și
intranz. (Despre păsări) A ședea pe ouă încălzindu-le, pentru a scoate din ele pui. ◊
Expr. (
Tranz.)
A cloci o boală = a fi pe cale de a cădea bolnav.
2. Tranz. Fig. A pune la cale; a plănui, a urzi. ♦ A se gândi în tăcere și insistent la ceva.
3. Intranz. Fig. A sta inactiv.; a lenevi, a trândăvi.
4. Refl. (Despre lichide, alimente) A prinde miros urât; a se strica, a se altera. ♦ (Despre oameni) A se moleși de trândăvie.
Fata ei se clocise de ședere (ISPIRESCU). –
Bg. kloči.