clobanț (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))CLOBÁNȚ, clobanțuri, s. n. (
Reg.)
1. Clonț
(1). 2. Cârligul fântânii de care se atârnă cofa pentru a scoate apă. –
Comp. clonț.clobanț (Dicționaru limbii românești, 1939)clobánț n., pl.
urĭ (cp. cu
clonț).
Nord. Clonț, cĭoc, plisc:
cucu șĭ-a pus clobanțu´n pene. Cîrlig de lemn la prăjina cu care se scoate apa din puț. – Masc. la Chir. (Munt. vest):
caiĭ întindeau boturile și prefiraŭ apa pîntre [!] sidefurile clobanților (CL. jubilar, 1910, 205). V.
cîrlibonț.clobanț (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clobanț n. Tr. cioc. [Origină necunoscută].