clișa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIȘÁ, clișez, vb. I.
Tranz. (Rar) A executa un clișeu (
1) în vederea reproducerii lui tipografice. – Din
fr. clicher.clișa (Dicționar de neologisme, 1986)CLIȘÁ vb. I. intr. A face un clișeu pentru stereotipie. [P.i.
-șez, 3,6
-șează, ger.
-șând. / < fr. clicher].
clișa (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLIȘÁ vb. intr. a face un clișeu pentru stereotipie. (< fr.
clicher)
clișa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clișá (a ~) (rar)
vb.,
ind. prez. 3
clișeáză, 1
pl. clișắm; conj. prez. 3
să clișéze; ger. clișấndclișa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIȘÁ, clișez, vb. I.
Tranz. (Rar) A executa un clișeu (
1) în vederea reproducerii lui tipografice. — Din
fr. clicher.clișà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clișà v. a face un clișeu, turnând plumb și antimoniu într’o întipărire luată de pe o pagină compusă în caractere mobile, ceea ce dă o planșa cu acelaș relief ca însăși literele.