clistir - explicat in DEX

clistir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLISTÍR, clistire, s. n. (Pop.) 1. Irigator. 2. Clismă. – Din ngr. klistír.

clistir (Dicționar de neologisme, 1986)
CLISTÍR s.n. 1. Irigator. 2. Clismă. [Pl. -re. / < ngr. klystir, cf. germ. Klistir].

clistir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
clistír (clistíre), s. n. – Spălătură stomacală. – Mr. glistir. Ngr. cultă ϰλυστήρ (sec. XIX). Mr. din ngr. vulg. γλυστήρι, cf. bg. glistir.

clistir (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLISTÍR s. n. irigator. (< germ. Klistir, ngr. klistir)

clistir (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clistír n., pl. e (ngr. klystir). Med. Mică pompă orĭ siringă de făcut clizme. V. lanțetă, rețetă.

clistir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clistír (pop.) s. n., pl. clistíre

clistir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clistir n. 1. medicament lichid de introdus în părțile interne ale corpului; 2. un fel de pâlnie lungă de introdus clistire.

clistir (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLISTÍR, clistire, s. n. (Pop.) 1. Irigator. 2. Clismă. — Din ngr. klistir.