clismă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLÍSMĂ, clisme, s. f. Introducere a unui lichid în intestinul gros, pe cale rectală, pentru evacuarea forțată a materiilor fecale, de obicei în cazurile de constipație; clistir. – Din
ngr. klísma, germ. Klysma.clismă (Dicționar de neologisme, 1986)CLÍSMĂ s.f. Spălătură intestinală făcută prin introducerea unor lichide în intestinul gros cu ajutorul unor aparate speciale; clistir. [< germ.
Klysma, cf. gr.
klysma].
clismă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)clísmă (clísme), s. f. – Clistir, spălătură.
Gr. ϰλύσμα (
sec. XIX), sau
germ. Klisma (DAR).
clismă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLÍSMĂ s. f. spălătură intestinală prin introducerea unor lichide în intestinul gros cu un irigator. (< germ.
Klysma, ngr.
klysma)
clismă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clísmă s. f.,
g.-d. art. clísmei; pl. clísmeclismă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLÍSMĂ, clisme, s. f. Introducere a unui lichid în intestinul gros, pe cale rectală, pentru evacuarea forțată a materiilor fecale, de obicei în cazurile de constipație; clistir. — Din
ngr. klísma, germ. Klysma.