clisă - explicat in DEX

clisă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Pământ argilos îmbibat cu apă, cu care formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. – Din bg. klisa.

clisă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
clísă (clíse), s. f. – 1. Lut, argilă. – 2. Noroi, mîl. – 3. (Trans.) Slănină. Bg. klisa (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Skok 65). – Der. clisos, adj. (noroios; lipicios, vîscos).

clisă (Dicționaru limbii românești, 1939)
clísă f., pl. e (bg. klisu id., klisav, cleĭos). Argilă, humă. Noroĭ cleĭos. Trans. Slănină.

clisă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clísă s. f., g.-d. art. clísei; pl. clíse

clisă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clisă f. 1. argilă; 2. Tr. slănină. [Cf. bulg. KLISAV, cleios].

clisă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLÍSĂ, clise, s. f. 1. Pământ argilos care în amestec cu apa formează o pastă cleioasă; p. gener. argilă. 2. (Reg.) Pâine nedospită sau necoaptă bine; aliment cleios, fără gust. 3. (Reg.) (Bucată de) slănină. — Din bg. klisa.