clironomisì - explicat in DEX

clironomisi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLIRONOMISÍ, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A moșteni (un bun, un drept). – Din ngr. klironomíso (viit. lui klironomó).

clironomisi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clironomisí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clironomisésc, imperf. 3 sg. clironomiseá; conj. prez. 3 să clironomiseáscă

clironomisi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLIRONOMISÍ, clironomisesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A moșteni (un bun, un drept). — Din ngr. klironomíso (viit. lui klironomó).

clironomisì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clironomisì v. a moșteni (învechit): ai socotit că aș primi eu să te clironomisesc de viu? AL. [Gr. mod.].