clironomie - explicat in DEX

clironomie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLIRONOMÍE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). – Din ngr. klironomía.

clironomie (Dicționaru limbii românești, 1939)
clironomíe f. (ngr. klironomía). Mold. Sec. 18-19. Moștenire.

clironomie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clironomíe (înv.) s. f., art. clironomía, g.-d. art. clironomíei; pl. clironomíi, art. clironomíile

clironomie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clironomie f. moștenire.

clironomie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLIRONOMÍE, clironomii, s. f. (Înv.) (Drept de) moștenire (a unui bun). — Din ngr. klironomía.