clironom - explicat in DEX

clironom (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). – Din ngr. klironómos.

clironom (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
clironóm (clironómi), s. m. – Moștenitor. – Mr. clironom. Ngr. ϰληρονόμος (Gáldi). – Der. clironoamă, s. f. (moștenitoare); clironomie, s. f. (moștenire; drept ereditar); clironomisi, vb. (a moșteni). Sînt cuvinte înv.

clironom (Dicționaru limbii românești, 1939)
clironóm, -oámă s. (ngr. klironómos). Mold. Sec. 18-19. Moștenitor.

clironom (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clironóm (înv.) s. m., pl. clironómi

clironom (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clironom m. moștenitor: să mă lase clironomul întregei sale averi AL. [Gr. mod.].

clironom (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLIRONÓM, -OÁMĂ, clironomi, -oame, s. m. și f. (Înv.) Moștenitor (al unui bun, al unui drept). — Din ngr. klironómos.