clipoceală - explicat in DEX

clipoceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLIPOCEÁLĂ², clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci²; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolență, clipocire². – Clipoci² + suf. -eală.

clipoceală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLIPOCEÁLĂ¹, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci¹; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire¹, clipocit. – Clipoci¹ + suf. -eală.

clipoceală (Dicționaru limbii românești, 1939)
clipoceálă f., elĭ. Acțiunea de a clipoci.

clipoceală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clipoceálă s. f., g.-d. art. clipocélii; pl. clipocéli

clipoceală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clipoceală f. ațipire ușoară.

clipoceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLIPOCEÁLĂ¹, clipoceli, s. f. Faptul de a clipoci¹; zgomot ușor făcut de o apă curgătoare; susur, murmur, clipocire¹, clipocit. — Clipoci¹ + suf. -eală.

clipoceală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLIPOCEÁLĂ², clipoceli, s. f. (Reg.) Faptul de a clipoci²; moțăială, piroteală, ațipire, dormitare; somnolență, clipocire². — Clipoci² + suf. -eală.