clipoci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul;
p. ext. a moțăi de somn. ♦
P. gener. A clipi (
1). –
Cf. bg. klepač „pleoapă”.
clipoci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIPOCÍ1, pers. 3
clipocește, vb. IV.
Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [
Var.: (
reg.)
clipotí vb. IV.] – Formație onomatopeică.
clipoci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clipocí1 (a ~) (despre ape)
vb.,
ind. prez. 3
sg. clipocéște, imperf. 3
sg. clipoceá; conj. prez. 3
să clipoceáscăclipoci (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clipocí2 (a ~) (a susura) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. clipocésc, imperf. 3
sg. clipoceá; conj. prez. 3
să clipoceáscăclipoci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIPOCÍ1, pers. 3
clipocește, vb. IV.
Intranz. (Despre ape curgătoare) A face un zgomot ușor; a susura, a murmura. [
Var.: (
reg.)
clipotí vb. IV] — Formație onomatopeică.
clipoci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIPOCÍ2, clipocesc, vb. IV.
Intranz. (
Reg.; despre oameni) A clipi des pentru a îndepărta somnul;
p. ext. a moțăi de somn. ♦
P. gener. A clipi (
1). —
Cf. bg. klepač „pleoapă”.
clipocì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clipocì v. Mold. a adormi pe jumătate:
clipocind mereu din gene CR.