clipită (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIPÍTĂ, clipite, s. f. Clipă. ◊
Loc. adv. Într-o clipită = numaidecât, îndată, imediat. –
V. clipi.clipită (Dicționaru limbii românești, 1939)clipítă f., pl.
e (d.
clipesc).
Vest. Clipă.
clipită (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clipítă s. f.,
g.-d. art. clipítei; pl. clipíteclipită (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clipită f. Tr.
clipă.clipită (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIPÍTĂ, clipite, s. f. Clipă. ◊
Loc. adv. Într-o clipită = numaidecât, îndată, imediat. —
V. clipi.