clipire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIPÍRE, clipiri, s. f. Acțiunea de
a clipi; clipeală. –
V. clipi.clipire (Dicționaru limbii românești, 1939)clipíre f. Clipă. Acțiunea de a clipi.
clipire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clipíre s. f.,
g.-d. art. clipírii; pl. clipíriclipire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clipire f. clipită:
nălucă este omul și viața o clipire AL.
clipire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIPÍRE, clipiri, s. f. Acțiunea de
a clipi; clipeală. —
V. clipi.