clipi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIPÍ, clipesc, vb. IV.
Intranz. 1. A apropia și a îndepărta în mod ritmic (și reflex) pleoapele una de alta. ◊
Expr. Cât ai clipi (din ochi) = numaidecât, imediat.
2. Fig. (De obicei despre surse de lumină) A sclipi, a licări, a scânteia. – Din
sl. klepati.clipi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)clipí (clipésc, clipít), vb. –
1. A apropia și depărta pleoapele. –
2. A străfulgera, a luci repede și scurt.
Sl. klepati „a lovi” (Miklosich,
Slaw. Elem., 24; Cihac, II, 63; DAR). Sensul de „a închide ochii” trebuie să fi existat încă din
sl., în ciuda faptului că nu este confirmat de nici o mărturie:
cf. sl. zaklopiti „a închide”,
slov.
zaklêpati „a închide”,
cr. zaklopnica „pleoapă”,
bg. klepač „pleoapă”. Pentru sensul 2,
cf. sclipi. Der. clipă, s. f. (clipire, interval de timp foarte scurt; secundă, moment), postverbal;
clipit, s. n. (secundă);
clipită, s. f. (secundă);
clipitură, s. f. (clipire);
clipeală, s. f. (clipire);
clipitor, adj. (care clipește);
clipelnic, adj. (efemer);
clipiș, adv. (instantaneu);
clipoci, vb. (a clipi, a moțăi), probabil
der. expresivă (după Tiktin și DAR, din
bg. klipač „pleoapă”);
clăpoci, vb. (a dormita);
clipoceală, s. f. (somnolență). După Candrea,
Elemente, 407, Bogaci și DAR din
rom. provin.
rut. klipati, klypiti „a clipi”,
kljipka „secundă”. Nu este clară legătura acestor elemente cu
clipot, s. n. (murmur, susur), pe care DAR îl consideră a proveni din
sl. klepotŭ „lovitură”. Mai probabil este deverbal de la
a clipoti, vb. (a susura).
clipi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clipí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. clipésc, imperf. 3
sg. clipeá; conj. prez. 3
să clipeáscăclipì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clipì v.
1. a închide ochii pe jumătate, a lăsa și ridica des pleoapele:
ca un ochiu roș de balaur ce adoarme și clipește AL.;
2. a apare un moment:
clipește o lumină Al.;
3. fig. a se mișca repede și involuntar:
ale râurilor ape clipesc fugind în ropot EM. [Cf. ceh. KLIPITI, a lăsa în jos].
clipi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIPÍ, clipesc, vb. IV.
Intranz. 1. A apropia și a depărta în mod ritmic (și reflex) pleoapele una de alta. ◊
Expr. Cât ai clipi (din ochi) = numaidecât, imediat.
2. Fig. (De obicei despre surse de lumină) A sclipi, a licări, a scânteia. — Din
sl. klepati.