clinometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLINOMÉTRU, clinometre, s. n. Nume dat mai multor instrumente care servesc la măsurarea unghiurilor în plan vertical față de orizont, a unghiurilor zenitale față de verticala unui loc, a unghiului format de un strat geologic sau de suprafața pământului cu un plan orizontal etc. – Din
fr. clinomètre.clinometru (Dicționar de neologisme, 1986)CLINOMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont sau a unghiurilor zenitale față de verticala locului.
2. Instrument care determină înclinarea avionului sau a chilei unei nave. [< fr.
clinomètre, cf. gr.
klino – înclin,
metron – măsură].
clinometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLINOMÉTRU s. n. 1. instrument pentru măsurarea unghiurilor verticale față de orizont și zenitale față de verticala locului. 2. instrument care măsoară unghiul de înclinare a straturilor geologice. ◊ piesă din compunerea unei busole geologice pentru determinarea înclinării straturilor. (< fr.
clinomètre)
clinometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clinométru (-me-tru) s. n.,
art. clinométrul; pl. clinométreclinometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLINOMÉTRU, clinometre, s. n. Instrument care măsoară unghiul de înclinare al stratelor geologice sau al suprafeței Pământului cu un plan orizontal. — Din
fr. clinomètre.