clinchet - explicat in DEX

clinchet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLÍNCHET, clinchete, s. n. Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. – Clinc + suf. -et.

clinchet (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
clínchet (clínchete), s. n. – Sunet produs de clopoței. Creație expresivă, cf. germ. klingen, fr. cliqueter. – Der. clincheta, vb. (a suna), formație modernă, care nu apare încă în dicționare (cf. Arghezi: în vocea lui clinchetă zale; clinchenit, s. n. (zornăit), formație de asemenea modernă, datorată unei confuzii cu zăngănit (cf. Cezar Petrescu: un clinchenit de lanț).

clinchet (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clínchet n., pl. e (cuv. fabricat de Al. după fr. cliquetis). Barb. Zornăit, zornăĭală: clinchete de zurgălăĭ.

clinchet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clínchet s. n., pl. clínchete

clinchet (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clinchet n. sunet de clopot sau de arme: în văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi AL. [V. clăncăit].

clinchet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLÍNCHET, clinchete, s. n. Sunet produs de clopoței sau de zurgălăi. ♦ Zgomot produs de vibrarea sau de ciocnirea unor obiecte de metal sau de sticlă. — Clinc + suf. -et.