climatizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIMATIZÁRE, climatizări, s. f. Operație prin care aerul dintr-o încăpere este menținut la o anumită temperatură, umiditate, puritate etc. – După
fr. climatisation.climatizare (Dicționar de neologisme, 1986)CLIMATIZÁRE s.f. 1. Realizarea într-un spațiu a unei atmosfere la o temperatură și umiditate potrivite.
2. Ansamblu de măsuri prin care un aparat sau o mașină sunt aduse în stare de a putea funcționa într-o regiune cu o anumită climă. [<
climatiza, după fr.
climatisation].
climatizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLIMATIZÁRE s. f. 1. operație de menținere a purității, temperaturii și umidității relative a aerului dintr-o încăpere, independent de condițiile meteorologice exterioare. 2. ansamblu de măsuri prin care un aparat, o mașină sunt aduse în stare de a putea funcționa într-o regiune cu o anumită climă. (< climatiza)
climatizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)climatizáre s. f.,
g.-d. art. climatizắrii; pl. climatizắriclimatizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIMATIZÁRE, climatizări, s. f. Operație prin care aerul dintr-o încăpere este menținut la o anumită temperatură, umiditate, puritate etc. —
V. climatiza. Cf. fr. climatisation.