climat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (
1).
2. Fig. Mediu social, politic, moral etc.; ambianță. – Din
fr. climat.climat (Dicționar de neologisme, 1986)CLIMÁT s.n. 1. Climă.
2. (
Fig.) Atmosferă socială, morală; ambianță. [< fr.
climat, cf. gr.
klima].
climat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLIMÁT1 s. n. 1. climă. 2. (fig.) atmosferă socială, morală; ambianță. (< fr.
climat)
climat (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLIMAT2(O)- elem. clima-.
climat (Dicționaru limbii românești, 1939)*climát n., pl.
urĭ, ca
uscaturĭ, suhaturĭ (fr.
climat. V.
climă). Climă.
climat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)climát s. n.,
pl. climáteclimat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIMÁT, climate, s. n. 1. Climă (1).
2. Fig. Atmosferă socială, politică, morală; ambianță. — Din
fr. climat.