climacteriu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIMACTÉRIU s. n. Perioadă care marchează sfârșitul maturității unei persoane și care se caracterizează printr-un ansamblu de modificări fiziologice, funcționale și psihice. [
Pr.:
-ri-u] – Din
germ. Klimakterium.climacteriu (Dicționar de neologisme, 1986)CLIMACTÉRIU s.n. Fază în viața femeii sau a bărbatului când încetează funcția secreției interne a glandelor genitale. [Pron.
-riu, var.
climacterium s.n. / < lat.
climacterium, cf. gr.
klimakter – vârstă critică].
climacteriu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLIMACTÉRIU s. n. fază în viața femeii (menopauză) sau a bărbatului (andropauză) când încetează funcția glandelor genitale. (< germ.
Klimakterium, lat.
climacterium)
climacteriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)climactériu [
riu pron. ryu]
s. n.climacteriu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIMACTÉRIU s. n. Perioadă a vieții corespunzătoare încetării fiziologice a funcției sexuale, în care au loc modificări hormonale, somatice și psihice. [
Pr.:
-ri-u] — Din
germ. Klimakterium.