clientelă - explicat in DEX

clientelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. [Pr.: cli-en-] – Din fr. clientèle, lat. clientela.

clientelă (Dicționar de neologisme, 1986)
CLIENTÉLĂ s.f. 1. Clienții unui patrician roman. 2. Clienții unui negustor, ai unei întreprinderi, ai unui local etc. ♦ Clienții unui avocat, ai unui medic etc. [< lat., it. clientela, cf. fr. clientèle].

clientelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLIENTÉLĂ s. f. 1. clienții unui patrician roman. 2. clienții unui negustor, avocat, medic. ♦ ~ politică = simpatizanții, susținătorii unui politician, ai unui partid. (< fr. clientèle, lat. clientela)

clientelă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clientélă f., pl. e (lat. clientela). Situațiunea de client: un stat în clientela altuĭ stat. Totalitatea clienților: un medic cu mare clientelă.

clientelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clientélă (cli-en-) s. f., g.-d. art. clientélei; pl. clientéle

clientelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clientelă f. 1. clienții unui patron sau patrician, la Romani; 2. toți clienții unui advocat, medic, comerciant.

clientelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLIENTÉLĂ, clientele, s. f. 1. Totalitatea clienților, mulțime de clienți. 2. (În Antichitatea romană) Totalitatea clienților unui patrician roman. [Pr.: cli-en-] — Din fr. clientèle, lat. clientela.