client (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIÉNT, -Ă, clienți, -te, s. m. și
f. 1. Persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu.
2. Persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia.
3. (În antichitatea romană) Plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta. [
Pr.:
cli-ent] – Din
fr. client, lat. cliens, -ntis.