clichet (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLICHÉT, clichete, s. n. Organ de mașină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într-un anumit sens a unei roți dințate. – Din
fr. cliquet.clichet (Dicționar de neologisme, 1986)CLICHÉT s.n. Pârghie de formă specială, oscilantă față de un capăt al ei, având de obicei rolul de a opri mișcarea unor organe de mașină. [Pl.
-te, -turi. / < fr.
cliquet].
clichet (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLICHÉT s. n. pârghie, oscilantă față de un capăt al ei, pentru blocarea unor organe de mașină. (< fr.
cliquet)
clichet (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))clichét s. m., pl.
clicheți; s. n., pl.
clicheteclichet (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clichét s. m. / s. n., pl.
clichéți / clichéteclichet (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLICHÉT, clicheți, s. m. Organ de mașină în formă de bară scurtă articulată la un capăt, iar cu celălalt capăt astfel profilat încât să împiedice rotirea într-un anumit sens a unei roți dințate. [
Pl. și (
n.):
clichete] — Din
fr. cliquet.