clic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIC interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. – Onomatopee.
Cf. fr. clic.clic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)clic2 s.n. sg. (reg.) mămăligă sau pâine rea, neamestecată bine sau necoaptă, cleioasă și lipicioasă; clisă, clei, letin, terci.
clic (Dicționarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali, 1987)CLIC s.n. (ȚR) Chiot de bucurie.
Aud strigare dimineață și clic în amiazăzi. BIBLIA (1688).
Etimologie: sl.
klikŭ.
Vezi și
clicui.
Cf.
haslă.
clic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)clic (clícuri), s. n. – (Înv.) Bucurie, plăcere; manifestare zgomotoasă de satisfacție.
Sl. klikŭ „strigăt” (Miklosich,
Lexicon, 288; Cihac, II, 62);
cf. bg. klik. Supraviețuiește în Banat și
Olt. –
Der. clicui, vb. (a striga de bucurie, a exulta).
clic (Dicționaru limbii românești, 1939)1) clic n., pl.
urĭ (vsl.
klikŭ, a. î.)
L. V. Strigăt, chiot. V.
haslă.clic (Dicționaru limbii românești, 1939)2) clic n., pl.
urĭ (rut.
klýik, cleĭ de orz).
Nord. Mămăligă crudă (V.
crint).
Trans. Bondă brodată și neblănită [!].
clic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clic1 interj.clic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clic2 s. n.,
pl. clícuriclic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIC interj. Cuvânt care imită un zgomot sec, scurt. — Onomatopee.
Cf. fr. c 1 i c.