clișeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLIȘÉU, clișee, s. n. 1. Imagine fotografică negativă (pe peliculă de film sau pe sticlă) obținută în camera obscură și după care se face reproducerea fotografică;
p. ext. placă sau film fotografic impresionat, developat și fixat.
2. (
Tipogr.) Planșă de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimată.
3. Fig. Formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive; șablon. – Din
fr. cliché.clișeu (Dicționar de neologisme, 1986)CLIȘÉU s.n. 1. Placă (film) fotografică impresionată de lumină, care constituie proba negativă a unei fotografii.
2. Planșă care conține copia unui text sau a unei figuri și care servește pentru imprimare.
3. (
Fig.) Frază banală, expresie stereotipă, folosită în anumite ocazii; temă, motiv, viziune estetică uzată în urma unei frecvente întrebuințări; șablon. [Pl.
-șee (pron.
-șe-e). / < fr.
cliché].
clișeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)clișéu (clișée), s. n. –
1. Imagine fotografică negativă. –
2. Expresie banalizată, șablon.
Fr. cliché. –
Der. clișa, vb.clișeu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLIȘÉU s. n. 1. placă (film) fotografică impresionată de lumină, proba negativă a unei fotografii. 2. planșă, copia unui text, a unei figuri pentru imprimare. 3. (fig.) frază banală, expresie stereotipă; șablon. (< fr.
cliché)
clișeu (Dicționar de argou al limbii române, 2007)clișeu, clișee s. n. (glum.) trup de femeie.
clișeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clișéu s. n.,
art. clișéul; pl. clișéeclișeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clișeu n.
1. planșă tipografică cu caractere imobile;
2. probă fotografică fixată pe o placă de sticlă;
3. fig. frază de-a gata ce se repetă (= fr.
cliché).
clișeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLIȘÉU, clișee, s. n. 1. Imagine fotografică negativă (pe peliculă de film sau pe sticlă) obținută în camera obscură și după care se face reproducerea fotografică;
p. ext. placă sau film fotografic impresionat, developat și fixat.
2. (
Tipogr.) Planșă de metal, de lemn etc. pe care s-a reprodus sau s-a gravat o imagine, spre a fi imprimată.
3. Fig. Formulă stilistică, expresie etc. banalizată din cauza repetării excesive; șablon. — Din
fr. cliché.clișeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*clișéŭ n., pl.
ee saŭ
eĭe (fr.
cliché). Placă tipografică obținută pin [!] clișaj, placă sterotipă [!]. Pĭesă de metal (saŭ și de lemn) pe care e gravată o figură și care, pin impresiune, reproduce acea figură. Proba negativă (obținută pin camera obscură) la fotografie.
Fig. Loc comun, banalitate repetată:
a vorbi după clișeu demagogic. V.
pareatcă, tipic.