cleștișor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLEȘTIȘÓR,cleștișori, s. m. Diminutiv al lui clește. [Pl. și: (n) cleștișoare] – Clește + suf. -ișor.
cleștișor(Dicționaru limbii românești, 1939) cleștișór n., pl. oare. Clește mic. Cimbistră.
cleștișor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !cleștișór s. m., pl. cleștișóri
cleștișor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLEȘTIȘÓR,cleștișori, s. m. Diminutiv al lui clește. [Pl. și: (n.) cleștișoare] — Clește + suf. -ișor.