cleștar - explicat in DEX

cleștar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLEȘTÁR¹ s. n. (Poetic) Cristal. – Din magh. kristály.

cleștar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLEȘTÁR², cleștare, s. n. Unealtă de dogărie cu care se trag forțat cercurile la vasele de lemn făcute din doage. – Clește + suf. -ar.

cleștar (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cleștár (-ruri), s. n. – Cristal. Mag. kristály (Drăganu, Dacor., III, 712; DAR). Este dublet al lui cristal, s. n., din fr.

cleștar (Dicționaru limbii românești, 1939)
cleștár, V. cristal.

cleștar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cleștár¹ (cristal) s. n.

cleștar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cleștár² (unealtă) s. n., pl. cleștáre

cleștar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cleștar m. numele popular al cristalului artificial: pardoseala era de cleștar ISP.

cleștar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cleștar n. cleștele dogarului.

cleștar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLEȘTÁR¹ s. n. (Poetic) Cristal. — Din magh. kristály.

cleștar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLEȘTÁR², cleștare, s. n. Unealtă folosită la tragerea cercurilor pe vasele de lemn făcute din doage. — Clește + suf. -ar.