clevetitor - explicat in DEX

clevetitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLEVETITÓR, -OÁRE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. – Cleveti + suf. -tor.

clevetitor (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
clevetitor, -oare, clevetitori, -oare adj. care clevetește

clevetitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clevetitór adj. m., s. m., pl. clevetitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. clevetitoáre

clevetitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clevetitor a. și m. care clevetește.

clevetitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLEVETITÓR, -OÁRE, clevetitori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care clevetește. — Cleveti + suf. -tor.