cleveti - explicat in DEX

cleveti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. – Din sl. klevetati.

cleveti (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
cleveti, clevetesc v. i. (pop.) a bârfi; a calomnia

cleveti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clevetí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. clevetésc, imperf. 3 sg. cleveteá; conj. prez. 3 să cleveteáscă

cleveti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLEVETÍ, clevetesc, vb. IV. Tranz. (Pop. și fam.) A calomnia, a ponegri, a bârfi, a defăima. — Din sl. klevetati.

clevetì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clevetì v. a calomnia, a defăima.