cleveteală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLEVETEÁLĂ,cleveteli, s. f. (Pop. și fam.) Bârfeală, calomnie. – Cleveti +suf. eală.
cleveteală(Dicționar de argou al limbii române, 2007) cleveteală,cleveteli s. f. (pop.) bârfă; calomnie
cleveteală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cleveteálă (pop., fam.) s. f., g.-d. art. clevetélii; pl. clevetéli
cleveteală(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLEVETEÁLĂ,cleveteli, s. f. (Pop. și fam.) Bârfeală, calomnie. — Cleveti + suf. -eală.