clește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLÉȘTE, clești, s. m. 1. Unealtă de fier sau de alt metal, alcătuită din doua brațe încrucișate și articulate între ele, care servește la apucarea, întoarcerea, tragerea etc. unei piese. ◊
Expr. A-i scoate cuiva vorba (din gură) cu cleștele = a depune mari insistențe pentru a face pe cineva să vorbească. ♦ Unealtă de fier asemănătoare cu un clește (
1), folosită în diverse operații.
Clește pentru cărbuni. 2. Fiecare dintre cele două apendice anterioare, în formă de clește (
1), ale unor crustacee. [
Pl. și: (n)
clește] – Din
sl. klĕšta.