clerical - explicat in DEX

clerical (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLERICÁL, -Ă, clericali, -e, adj. Care aparține clericilor sau clericalismului, privitor la clerici sau la clericalism. – Din fr. clérical, lat. clericalis.

clerical (Dicționar de neologisme, 1986)
CLERICÁL, -Ă adj. Referitor la clerici, la clericalism. [Cf. germ. klerikal, lat. clericalis].

clerical (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLERICÁL, -Ă adj. referitor la clerici, la clericalism. (< fr. clérical, lat. clericalis)

clerical (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clericál, -ă adj. (fr. clérical, d. mlat. clericalis). Cleric, al cleruluĭ: ordin clerical. Subst. Partizan al cleruluĭ, al clericalizmuluĭ. Adv. În mod clerical.

clerical (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clericál adj. m., pl. clericáli; f. clericálă, pl. clericále

clerical (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clerical a. 1. ce ține de cler; 2. care este favorabil dominațiunii clerului: partidul clerical.

clerical (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLERICÁL, -Ă, clericali, -e, adj. Care aparține clericilor sau clericalismului, privitor la clerici sau la clericalism. — Din fr. clérical, lat. clericalis.