cleric - explicat in DEX

cleric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. – Din lat. clericus.

cleric (Dicționar de neologisme, 1986)
CLÉRIC s.m. Om al bisericii, membru al clerului, preot; călugăr. [Cf. germ. Kleriker, lat. clericus].

cleric (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLÉRIC s. m. membru al clerului. (< lat. clericus)

cleric (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cléric, -ă adj. (vgr. klerikós). Clerical, de cler. S. m. Care face parte din cler.

cleric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cléric s. m., pl. clérici

cleric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cleric m. ecleziastic: încet, adânc răsună cântările de clerici EM.

cleric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLÉRIC, clerici, s. m. Membru al clerului. — Din lat. clericus.