cleptomanie - explicat in DEX

cleptomanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLEPTOMANÍE s. f. Manie caracteristică prin impulsul patologic de a-și însuși prin furt bunuri străine fără a avea nevoie de ele și fără a urmări vreun profit material. – Din fr. cleptomanie.

cleptomanie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLEPTOMANÍE s. f. impuls morbid irezistibil de a fura (bani, obiecte etc.). (<fr. cleptomanie)

cleptomanie (Dicționar de neologisme, 1986)
CLEPTOMANÍE s.f. Înclinație irezistibilă pentru furt (de bani, de obiecte etc.); impulsie morbidă, manie pentru furt. [Gen. -iei. / < fr. cleptomanie, cf. gr. klepto- – a fura, mania – manie].

cleptomanie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cleptomaníe f. (vgr. kléptes, hoț, și manie). Mania de a fura.

cleptomanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cleptomaníe s. f., art. cleptomanía, g.-d. cleptomaníi, art. cleptomaníei

cleptomanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cleptomanie f. pornire irezistibilă de a fura.

cleptomanie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLEPTOMANÍE, s. f. Impuls patologic de a fura obiecte fără urmărirea vreunui profit. — Din fr. cleptomanie.