cleptoman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLEPTOMÁN, -Ă, cleptomani, -e, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care suferă de cleptomanie. – Din
fr. cleptomane.cleptoman (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLEPTOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de cleptomanie. (<fr.
cleptomane)
cleptoman (Dicționar de neologisme, 1986)CLEPTOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de cleptomanie. [< fr.
cleptomane, cf. gr.
kleptomane].
cleptoman (Dicționaru limbii românești, 1939)*cleptomán, -ă s. (vgr.
kléptes, hoț, și sufixu
-man). Care are mania de a fura fără a fi hoț de meserie.
cleptoman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cleptomán adj. m.,
s. m.,
pl. cleptománi; adj. f.,
s. f. cleptománă, pl. cleptománecleptoman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cleptoman n. cel apucat de cleptomanie.
cleptoman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLEPTOMÁN, -Ă, cleptomani, -e, s. m. și
f.,
adj. (Persoană) care suferă de cleptomanie. — Din
fr. cleptomane.