clempuș - explicat in DEX

clempuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa. – Cleampă + suf. -uș.

clempuș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
clempúș, clempúșe, s.n. (reg.) 1. cuiul priponului. 2. prăjină. 3. cârlig sau scoabă pe care se reazemă clanța ușii. 4. fâșie subțire de lemn care lovește spițele roatei pentru a produce pocnetul dorit.

clempuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
clempúș n., pl. e și urĭ (rudă cu cleampă, clampă; rus. klĕapýš, un fel de clempuș. V. sclimpuș). Mold. Foraĭbăr, zăvoraș format dintr´un șurub îndoit și lățit la capătu care rămîne afară și se întoarce după voĭe. Bucățica de fer [!] pe care se sprijină rătezu cînd e ușa închisă.

clempuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!clempúș/clămpúș s. n., pl. clempúșuri/clămpúșuri

clempuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clempuș n. Mold. cârligul pe care cade clampa.

clempuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLEMPÚȘ, clempușuri, s. n. Piesă metalică în formă de cârlig, pe care se sprijină clanța când se închide ușa. [Var.: clămpúș s. n.] — Cleampă+ suf. -uș.