clempușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CLEMPUȘÓR,clempușoare, s. n. Diminutiv al lui clempuș. – Clempuș + suf. -or.
clempușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) !clempușór/clămpușór s. n., pl. clempușoáre/clămpușóare
clempușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CLEMPUȘÓR,clempușoare, s. n. Diminutiv al lui clempuș. [Var.: clămpușór s. n.] — Clempuș + suf. -or.