cleapșă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cleápșă (-șe), s. f. – Palmă, lovitură cu palma. Creație expresivă, bazată pe
interj. clap. Nu este probabilă
der. din
germ. Klapps, propusă de Borcea, 182. Cuvîntul se aude în principal în
Bucov. –
Der. clepși, vb. (a pălmui);
leapșa, s. f. (joc de copii).