clavecin - explicat in DEX

clavecin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu claviatură și cu coarde, asemănător cu pianul; clavicimbal, cembalo. – Din fr. clavecin.

clavecin (Dicționar de neologisme, 1986)
CLAVECÍN s.n. Instrument muzical cu coarde de metal și cu claviatură, la care sunetul se produce prin ciupirea pe cale mecanică a coardelor, înlocuit mai târziu cu pianul; clavicembal. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. clavecin, cf. lat. med. clavicymbalum – chimval cu claviatură].

clavecin (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLAVECÍN s. n. vechi intrument muzical cu coarde metalice și claviatură, asemănător pianului; cembalo, clavicembal. (< fr. clavecin)

clavecin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clavecín s. n., pl. clavecíne

clavecin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLAVECÍN, clavecine, s. n. Vechi instrument muzical cu una sau mai multe claviaturi și cu coarde, asemănător cu pianul, ale cărui sunete sunt produse prin ciupirea coardelor cu o pană; clavicimbal¹, cembalo. — Din fr. clavecin.