clăti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLĂTÍ, clătesc, vb. IV.
I. Tranz. A curăța rufe, vase etc., spălându-le ușor cu apă, a limpezi într-o ultimă apă curată; a clătări. ♦
Refl. A se spăla ușor pe mâini, în gură etc.
II. (
Înv. și
pop.)
1. Tranz. A clătina(
1). ♦ (
Refl.) (Despre apă, valuri) A se pune în mișcare; a se izbi (de un obstacol).
2. Tranz. și
refl. A (se) zgudui, a (se) cutremura; a (se) zdruncina.
3. Tranz. și
refl. A (se) clătina (
3). ◊
Expr. A nu (se) clăti un fir de păr din capul cuiva = a nu (se) primejdui cu nimic viața cuiva. – Din
sl. klatiti.