clasicitate - explicat in DEX

clasicitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CLASICITÁTE s. f. Însușirea de a fi clasic; p. ext. clasicism. – Din germ. Klassizität.

clasicitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CLASICITÁTE s.f. Caracter clasic; (fig.) măiestrie. [Cf. it. classicità].

clasicitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CLASICITÁTE s. f. caracter clasic; (fig.) măiestrie. (< it. classicità, germ. Klassizität)

clasicitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*clasicitáte f. (d. clasic). Clasicizm [!]. Totalitatea autorilor clasicĭ și operele lor.

clasicitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
clasicitáte (livr.) s. f., g.-d. art. clasicitắții

clasicitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
clasicitate f. operele autorilor clasici, ideile și modul lor de expresiune.

clasicitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CLASICITÁTE s. f. (Livr.) Însușirea de a fi clasic; p. ext. clasicism. — Din germ. Klassizităt.