clasicist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLASICÍST, -Ă, clasiciști, -te, s. m. și
f. Persoană care se ocupă cu studiul limbilor și culturii clasice antice. –
Clasic +
suf. -ist.clasicist (Dicționar de neologisme, 1986)CLASICÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în filologia și cultura clasică. [< germ.
Klassizist].
clasicist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLASICÍST, -Ă s. m. f. specialist în filologia și cultura clasică; adept al clasicismului. (< germ.
Klassizist)
clasicist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clasicíst s. m.,
pl. clasicíșticlasicist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLASICÍST, -Ă, clasiciști, -te, s. m. și
f. Persoană care studiază limbile și cultura clasică (greco-latină). —
Clasic +
suf. -ist.