clasic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLÁSIC, -Ă, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, artistice) Care servește ca model de perfecțiune, care poate fi luat drept model;
p. ext. care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. ♦ (Despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii.
2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic; care este folosit în mod curent.
Procedeu tehnic clasic 3. Care aparține clasicismului, privitor la clasicism. – Din
fr. classique, lat. classicus.clasic (Dicționar de neologisme, 1986)CLÁSIC, -Ă adj. 1. Referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic antichității greco-latine. ♦ Conform normelor artei antice greco-latine.
2. Privitor la clasicism (
1).
3. (
Despre o lucrare, o operă de artă) Care servește ca model de perfecțiune, ajuns la perfecțiune. ♦ (și
s.m.;
despre scriitori, artiști etc.) Care aparține clasicismului greco-latin sau francez; considerat perfect, care a atins un înalt nivel de perfecțiune, care aparține unei epoci considerate perfectă, model.
4. Care are loc în mod obișnuit în anumite circumstanțe; obișnuit; tipic, caracteristic. [Cf. fr.
classique, it.
classico, lat.
classicus].
clasic (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLÁSIC, -Ă adj. 1. referitor la lumea antică greco-latină; caracteristic acesteia. ◊ conform normelor artei antice greco-latine. 2. referitor la clasicism (1). 3. (despre opere literare, artistice etc.) care poate servi ca model de perfecțiune. ◊ (despre scriitori, artiști etc.; și s. m.) care aparține clasicismului, de mare valoare, a cărui operă rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii; model. 4. care are loc în mod obișnuit în anumite circumstanțe; obișnuit; tipic, caracteristic. (< fr.
classique, lat.
classicus)
clasic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CLÁSIC, -Ă, (‹
fr.,
lat.)
adj.,
s. m. 1. Adj. Care aparține clasicismului, privitor la clasicism. ◊ (
LOG.)
Logică c. = logică bivalentă, prin opoziție cu logicile plurivalente, modale și intuiționiste.
2. Adj. (Despre o lucrare, o operă de artă) Care servește ca model de perfecțiune, care a ajuns la perfecțiune.
3. S. m. Scriitor, artist care a produs opere clasice (
1, 2).
4. Tipic, caracteristic.
clasic (Dicționaru limbii românești, 1939)*clásic, -ă adj. (lat.
classicus, de prima clasă). Distins, însemnat, ilustru, sănătos, viguros, care poate servi de model:
poet clasic, poezie clasică. Conform regulelor trase de Grecĭ și de Romanĭ, distins:
frumuseță [!] clasică. Genu clasic, cel greco-roman orĭ al scriitorilor sec. 17, opus celuĭ
romantic. Filologia clasică, cea greco-latină. Subst. Autor care poate servi de model:
a studia clasiciĭ latinĭ. Adv. În mod clasic:
a scrie clasic.clasic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clásic adj. m.,
pl. clásici; f. clásică, pl. clásiceclasic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clasic a.
1. destinat a fi citit în clase:
autori clasici, opere clasice; 2. se zice despre scriitorii și scrierile ce se propun ca modele perfecte, ca autorități;
3. ce ține de antichitatea greco-romană și, în opozițiune cu romantic, de scriitorii cari urmează vechile regule de compozițiune literară;
4. care excelează, ce poate servi de model:
Anglia e țara clasică a libertății.clasic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLÁSIC, -Ă, clasici, -ce, adj. 1. (Despre opere literare, științifice, artistice) Care servește ca model de perfecțiune, care poate fi luat drept model;
p. ext. care este scris după canoanele obișnuite, tradiționale. ♦ (Despre scriitori, artiști, oameni de știință etc.; adesea substantivat) De mare valoare, a cărui operă își păstrează importanța de-a lungul veacurilor, rămâne în patrimoniul cultural-științific al unui popor sau al lumii.
2. Care concentrează caracteristicile (bune sau rele ale) unui lucru, ale unei acțiuni, ale unei situații etc.; tipic, caracteristic; care este folosit în mod curent.
Procedeu tehnic clasic. 3. Care aparține clasicismului, privitor la clasicism. — Din
fr. classique, lat.
classicus.