clasare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLASÁRE, clasări, s. f. Acțiunea de
a (se) clasa. –
V. clasa.clasare (Dicționar de neologisme, 1986)CLASÁRE s.f. Acțiunea de a clasa și rezultatul ei. ♦ (
Jur.) Încetare a cercetărilor într-o anumită chestiune și închidere a dosarului respectiv. [<
clasa].
clasare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clasáre s. f.,
g.-d. art. clasắrii; pl. clasắriclasare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)clasare f.
1. lucrarea de a clasa sau a așeza cu ordine;
2. starea lucrului clasat.
clasare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLASÁRE, clasări, s. f. Acțiunea de
a (se) clasa. —
V. clasa.