clarvăzător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CLARVĂZĂTÓR, -OÁRE, clarvăzători, -oare, adj. (Despre oameni) Care vede desfășurarea în viitor a unei situații mai clar, mai limpede decât alții; (despre acțiuni) care dovedește perspicacitate, clarviziune. –
Clar +
văzător (după
fr. clairvoyant).
clarvăzător (Dicționar de neologisme, 1986)CLARVĂZĂTÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Persoană) care prevede cu precizie ceea ce se poate întâmpla; (spirit) pătrunzător, limpede. [După fr.
clairvoyant, it.
chiarveggente].
clarvăzător (Marele dicționar de neologisme, 2000)CLARVĂZĂTÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care prevede cu precizie; (spirit) pătrunzător, limpede. (după fr.
clairvoyant)
clarvăzător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)clarvăzătór adj. m.,
pl. clarvăzătóri; f. sg. și
pl. clarvăzătoáreclarvăzător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CLARVĂZĂTÓR, -OÁRE, clarvăzători, -oare, adj. (Despre oameni) Care vede desfășurarea în viitor a unei situații mai clar, mai limpede decât alții; (despre acțiuni) care dovedește perspicacitate, clarviziune. —
Clar +
văzător (după
fr. clairvoyant1).